Eternitate alaturi de El
1.Insuportabi
Durerea era Insuportabila…Ingrozitoare… Apasatoare…Dar nu era numai durerea mai era si focul acela insuportabil car se raspandea in corpul meu arzand fiecare parte din el.Incetul cu Incetul.Am incercat sa strig dupa ajutor,dar nu mi-am gasit vocea…am incercat sa ma misc,dar nu mi-am gasit corpul.
Pentru cateva secunde am crezut ca s-a sfarsit…dar ma inselasem amarnic.Era mult mai rau.Focul a izbucnit si mai tare,il simteam in fiecare celula.VROIAM SA MOR!Simteam cum intunericul imi pune stapanire pe simturi,cam ma apasa si ma atarage in ghearele lui.Am incercat cu un ultim efort sa chem pe cineva sa ma omoare.
Dupa doar cateva secunde cineva a aparut langa mine…am incercat sa ii privesc fata.Mi sa parut ca avea o expresie dezamagita.
-Ce risipa!spuse el cu o voce care-i trada dezamagirea chiar mai mult decat expresia.Miroseai grozav!In clipa urmatoare nu mai era langa mine.A PLECAT,M-A LASAT AICI SA ARD!Si ce vroia sa spuna cu:”Ce risipa!” ,dar mie mi-au atras atentia cuvintele “Miroseai grozav!”.
Ce vroia sa zica cu asta?Ce insemna asta?Suna de para as fi fost ceva de mancare.Eu, de mancare?!Ori era nebun ,ori am inebunit eu.De ce oare nu era mirat de ceea ce mi se intampla,intr-un fel parca stia,si paraca astepta ceva .CE NAIBA MI SE INTAMPLA?CE E CU MINE?Intrebarile mi se invarteau in cap,dar erau altele mai importante:CINE ERAM SI CUM AM AJUNS AICI?
Tot ce stiam era ca ma numesc Alice.Dar in timp ce reflectam asupra acestor lucruri focul a inceput sa se adune catre inima mea.Acum imi simteam mainile si picioarele libere,Puteam sa le misc daca vroiam,numai ca toata durerea s-a strans in piept si simteam ca o sa explodeze.Inima mea lupta cu focul,dar nu eram sigura ca o sa si castige...Focul era prea PUTERNIC!
2.Un Nou Inceput
Intr-un Tarziu a pierdut...Simteam asta.Auzeam asta.Inima mea s-a oprit.Dar eu auzeam,simteam si vedeam in continuare. Si inca mult mai bine.Auzeam masinile mergand pe drum,auzeam vantul zdrobindu-se de peretii cladirii unde ma aflam.Vedeam mult mai clar si mult mai departe.Si simteam.Simteam focul din gatul meu.Simteam nevoia de-al potoli.Dar cum?Trebuia sa fie apa pe undeva.Am dat sa ma ridic in picioare,dar am tasnit brusc in sus.CUM AM FACUT ASTA?CE S-A INTAMPLAT CU MINE?
Am vrut sa ies din cladire.Dar in loc sa merg pana la usa,am tasnit pana la ea.CUM NAIBA MA MISCAM ASA REPEDE?
Dar asta nu era tot.Aveam o durere de cap.Una foarte mare.Brusc,ma vedeam pe mine.Pe mine,aratand ca un fotomodel,cu ochii rosii.Dar nu asta era cel mai socant.Ma vedeam hranindu-ma.Nu cu mancare,ci cu sange.Vedeam cum ma hraneam dintr-o persoana si anume un domn de varsta mijlocie.Vedeam cum urla de durere.In clipa aceea am stiut ce eram.Un vampir.Eram un vampir.Cuvintele imi rasunau in minte.Cum e posibil asa ceva?Nu aveam cum sa fiu..un vampir.Am mai auzit multe povesti cu vampiri si stiam de ce sunt in stare.Toata lumea tremura la auzul acestui cuvant.Eram in 1906.Povestile cu vampir circulau prin toate orasele.Incercam sa imi amintesc fiecare detaliu despre acei monstrii.Incercam sa compar acestea cu mine.Le comparam?Cu mine?!Nu imi vine sa cred.Cum puteam face una ca asta?
Dar nu ma puteam concentra.Gatul imi ardea-la propriu-si capul statea sa explodeze.Ce era ceea ce vedeam?Incercam sa gasesc o denumire la ceea ce mi se intampla. Dar inca ma aflam in cladire.Inainte sa-mi dau seama ce faceam eram deja langa geam si in clipa urmatoare plonjam pe el.Ce faceam?Saream pe geam.Chiar am inebunit.Dar aterizarea a fost usoara.Am fost extraordinar de gratioasa.Parca dansam.Se parea ca aterizasem intr-o padure.Si brusc mi-am dat seama ce trebuia sa fac.Trebuia sa ma indepartez cat mai mult de oras.Trebuia sa ma feresc de oameni.
In timp ce alergam ,ametitor de repede prin padure,un miros cald si foarte dulce mi-a improspatat fata.In momentul urmator o puma a sarit in fata mea.Arsura din gat a luat-o razna.A luat in jur de 2 minute sa golesc puma de sange.Dar arsura tot nu s-a potolit aproape deloc.In momentul urmator ,am simtit alt miros.Mult mai puternic.Mult mai cald.Mult mai ispititor.Si era aproape de mine.Fara sa ma gandesc ce faceam ,am tasnit catre acel miros si am dat peste 2 oameni (barbati amandoi-unul avea varsta mijlocie,iar celalalt era mai tanar).Cand m-au vazut,au inceput sa se holbeze la mine.Din pacate pentru ei ..nu au trait mai mult de 3 minute dupa aceea.Nu stiam de ce ,nu, mai bine spus nu intelegeam de ce barbatul mai in varsta mi se parea extrem de cunoscut …
Mi-a parut extraordinar de rau pentru ei..nu mai puteam face asta.Trebuia sa incerc-macar-sa ma hranesc cu altceva.Dar cu ce?
Atunci mi-am amintit de puma aceea pe care am omorat-o si mi-am adus aminte ca mi-a satisfacut setea…nu o stinsese de tot ,dar a facut-o sa nu imi mai mai arda asa de tare gatul.ASTA ERA: Trebuia sa ma hranesc cu animale.
3.Descoperiri
Cu toate ca acesta idée nu mi se parea cea mai stralucita idée de-a mea nu aveam de ales .Nu vroiam sa fi un monstru si nu mai vroiam sa omor oameni nevinovati…De ce?Pentru ca nu cu mult timp in urma si eu am fost una dintre ei…
Cu gandul la zilele mele umane am inceput sa alerg prin padure in cautarea unei prazi.In timp ce alergam prin desisul verde mi-am dat seama ca totul era nou pentru mine…simteam absolute totul ,auzeam totul si ce era si mai uimitor vedeam fiecare frunza,fiecare particula de praf,fiecare fir de iarba pe care calcam.Curioasa m-am apropiar de un copac si mi-am pus mana pe scoarta lui tare…Teoretic ar fi trebuit sa fie dura dar era in acelasi timp si dura si catifelata .Puteam sa simt totul prin pielea mea.Atunci mi-am ridicat mana si mi-am privit curioasa pielea.
Am ramas muta de uimire…pielea mea avea o culoare alba spre albastru foarte dechis,avea textura a o mie de diamante,dar in acelasi timp parea perfect neteda .Mi-am trecut degetele peste piele si am vazut ca am dreptate:pielea mea era foarte netede si catifelata ,dar era si dura si parea de nepenetrat.
In acel moment cateva raze de soare au patruns printer copaci si au cazut pe mana mea.Pielea a inceput sa straluceasca puternic in lumina ,de parca intradevar era facuta din diamante.Acest lucru ma socat!
Daca straluceam asa de tare in lumina soarelui era clar ca nu puteam iesi asa pe strada…nu ca ar fi posibil : cu durerea din gat …dar in orice caz nu trebuia sa ma vada nimeni,dar absolut Nimeni!!Aceste aspecte m-au facut intradevar curioasa de felul cum aratam…AVEAM NEVOIE DE O OGLINDA!!!m-am gandit eu nervoasa ca eram in padure.Sau daca nu de o oglinda atunci macat de putina apa sa imi vad fata…ASTA ERA:APA!Dar cum gaseam eu apa?Atunci mi-am amintit ca puteam auzii foarte bine si am incercat sa ma concentrez ca sa aud vreun rau.
Peste cateva secunde am auzit ceva care semana cu niste labe care ies din apa si un animal care is scutura blana de apa.PERFECT!Si apa si mancare!
Am incercat sa imi dau seama din ce parte venea sunetul.Nu mi-a fost asa de greu.Sunetul se auzea de undeva de la stanga mea,deci spre vest.Fara sa ma gandesc prea mult am incercat sa ma indrept in directia corecta.Din moment ce nu simteam mirosul trebuia sa ma ghidez dupa sunet…nu mi-a fost greu.Eram surprinsa de cat de usor imi era sa ma ghidez dupa sunete si dupa miros.
Am inceput sa alerg…si asta o faceam fara efort… de parca faceam asta de cand ma stiam eu…am fost surprinsa cu cata usurinta ma feream de copaci,tufe si trunchiurile cazute chiar daca alergam extreme de repede.Acest lucru mi-a dat un sentiment de liniste si siguranta.
In mai putin de 10 secunde am ajuns langa un lac…era destul de mare si mai multe animale veneau sa se adape aici.Am ramas printre copaci,ascunsa.Atunci am simtit mirosul de sange…mi-am indreptat privirea spre partea cealalta a lacului unde un urs isi manca prada.Am incercat sa imi dau seama ce manca ursul,dar mirosul nu era prea atragator asa ca am baniut ca era vreun peste sau vreun rozator…insa ceea ce ma atragea pe mine nu era prada ursului ci chiar Ursul.Dar cum sa fac sa ajung la el fara sa ma observe?Daca alegeam sa ocolesc lacul,ursul cu siguranta mar fi auzit…deci ce alte optiuni mai aveam?
Mi-am amintit cum am escaladat…nu mai bine spus sarit pe geamul caladirii unde am fost inchisa si mi-am dat seama ca era singura mea optiune.
4.Sete potolita
Ma-am uitat lung la rau…era destul de lat…am facut niste calcule rapide si am stabilit ca avea cam 30 m latime…Nu aveam cum sa sar peste el…sau aveam?Trebuia sa pot.In acel moment un val de aer ma lovit si focul din gat a izbucnit vrand sa iasa afara.Atunci am stiut ca pentru o singura picatura din sangele acela cald si delicios as fi in stare si sa inot pana pe partea cealalta a lacului.
Am incercat sa ma gandesc cum sa exercit aceea putere necesara pentru a putea ajunge pe malul celalalt…dar in acel moment o serie de imagini mi-au navalit in cap…Ma vedeam pe mine cum imi iau avant si incep sa alerg pana la marginea lacului unde lansandu-ma cu un picior ma ridic in aer si foarte gratios sar peste lac si aterizez pe malul opus la fel de gratios…Atunci am stiut ce aveam de facut si am incercat sa pun in practica acele secvente pe care le-am vazut in capul meu. Am mers catre rau precauta,fiind atenta sa nu fiu observata.Am constatat ca nu am facut nici cel mai mic zgomot,eram incantata. Oprindu-ma la exact 5 metri de mal.Am asteptat o sutime de secunda dupa care am inceput sa alerg,iar cand am ajuns langa rau ,m-am lasat pe un picior si am sarit in sus…totul s-a petrecut foarte repede,dar eu am putut vedea in fiecare secunda ce miscari fac si cum corpul meu isi schimba pozitia pentru a putea ateriza pe varfuri pe cealalta parte a lacului. Saltul nu a durat mai mult de 3 secunde.
Inainte cu 7 secunde am fost bucuroasa ca m-am miscat fara s ascot un sunet,dar de data asta aterizarea mea a scos un sunet infundat…destul cat ursul sa auda…Si-a ridicat alarmat capul catre mine si si-a aratat dintii ascutiti,a marait amenintator si si-a intors tot corpul catre mine…acel marait m-a enervate,si nu stiam de ce…un sunet ingrozitor s-a auzit din pieptul meu…semana cu un marait…am fost putin distrasa de acel marait,dar nu si ursul,care mi-a raspuns cu un marait si mai infricosator.Atunci inca un val din mirosul lui ispititor de dulce m-a lovit si m-a inebunit…nu am mai putut rezista,nu mai vroiam sa resist,vroiam sa ma delectez cu gustul lui dulce-sarat si sa ii simt caldura coborand la mine in gat…Fara sa imi dau seama m-am napustit asupra ursului si l-am trantit la pamant .Am cautat punctual unde sangele pulsa cel mai tare si mi-am infipt dintii in gatul animalului golindu-l de sange.Sangele cald si dulce mi-a trimis un val de caldura in tot corpul.Era o senzatie foarte placuta…Chiar cand setea din gat se mai potolea am vazut ca ursul era stors de sange.Atunci l-am lasat sa cada pe pamant,amintindu-mi de fapt cu ce gand am venit la lac:SA VAD CUM ARAT!
M-am ridicat incet in picioare,si am facut un pas prudent spre lac.Spre norocul meu lacul era foarte linistit si apa era foarte limpede.In acel moment un val de panica m-a inundat…am incercat sa ma calmez tragand de mai multe ori aer in piept.Asta m-a ajutat putin,dar tot mai simteam un sentiment de nesiguranta.Am incercat sa il ignor,a functionat din moment ce intreaga mea atentie a fost atintita asupra fiinitei imaginare din lac…
5.Socul
Nu puteam sa fiu eu aceea.Nu se putea sa arat asa.Asa ca un fotomodel cu un corp nemaipomenit si cu un chip de inger.Dar mi-am dat seama ca eu sunt aceea pentru ca m-am mai vazut…in acele imagini care imi ravaseau mintea.Mi le aminteam la perfectie .Da ,eu eram.
Am stat nemiscata…prea socata ca sa fac vreo miscare…dar nu era numai socul ,mi-era teama ca daca faceam vreo miscare fiinta din fata mea o sa dispara…M-am analizat incepand cu picoarele care era foarte frumoase si mi-am mutat privirea spre fata mea…Barbia,buzele,nasul si ochii!Cand mi-am privit ochii un soc mi-a trecut prin intreg corpul :Erau Rosii!!!Erau extrem de rosii…
Am incercat sa ma calmez,indreptandu-mi atentia spre altceva,dar nu a mers…Am incercat sa imi amintesc ceva din viata mea anterioara,dar nu imi aminteam nimic inafara de intuneric,intuneric si si mai mult INTUNERIC!Ce insemna asta?Am reflectat cateva minute asupra acestui aspect,dar am renuntat…Alt gand mi-a atras atentia:Daca era asa de rapida ,aveam simturile asa de dezvoltate si fine(vedere,auz,vaz,miros, pipait) eram de asemenea si puternica?
Mi-am zis ca nu aveam ce sa pierd daca incercam.M-am uitat in jurul meu sin u am observat nimic inafara de lac si padurea care ma inconjura din 3 parti.In momentul urmator inca un val de secvente mi-au navalit in minte.Din nou ma vedeam pe mine langa copacul cu tuplina foarte groasa din dreapta mea,de data aceasta am ramas pe loc si am urmarit cum imi strangeam mana in pumn si cum dintr-o singura lovitura am daramat copacul de parca as fi rupt o creanga uscata.Trunchiul copacului a trosnit puternic inainte sa cada la pamant.Am asteptat sa vad daca s-a terminat.Da!secventele au disparut din mintea mea si au lasat loc gandurilor mele dezorientate si confuse.
Cateva secunde nu m-am putut misca din cauza socului…dar mi-am zis sa ma calmez si sa ma hotarasc ce am de facut.Incetul cu incetul am inceput sa ma calmez si sa gandesc din nou limpede.
Mi-am indreptat spatele si am facut doi pasi spre copac.Privirea mi-a cazut pe trunciul sau gros si noduros.Am fost putin inspaimantata.Si apoi mi-am amintit de pielea mea inpenetrabila si m-am linistit.
Am mai facut 2 pasi si am ajuns in dreptul copacului.Mi-am strans mana in pumn ca si in acele secvente si mi-am tras bratul putin in spate ca sa imi iau avant.Cand pumnul meu a atins scoarta copacului aceasta a scos un sunet slab urmat de un trosnet puternic si am vazut cum scoarta se crapa urmata de tot trunchiul si se rastoarna la pamant cu un fasait de crengi care se rup si sunet se frunze~cand acestea au prins curentul de aer care pe unele le-a rupt si le-a lasat sa pluteasca in aer~.Am ramas nemiscata in aceeasi pozitie pe care o aveam in momentul cand pumnul meu a lovit scoarta.Un fior puternic mi-a trecut prin intreg corpul,dare u tot nu m-am putut misca.Nu imi venea sac red cat de puternica eram.Acum eram ferm convinsa ca daca vroiam puteam sa ridic o masina sau ceva de genu…
Atunci mi-am dat seam ace era cu acele secvente care imi inundau capul inainte sa vreau sa fac ceva…Imi aratau Viitorul…Puteam vedea viitorul!!!...Aveam VIZIUNI!In clipa imediat urmatoare nu mi-a mai trecut nimic prin cap,dar dupa cateva secunde un val urias de intrebari mi-au venit in minte:Cum controlam viziunile?Erau ceva cuvinte pentru asta?Nu stiam. Puteam sa vad si pe altcineva? Pana acum am avut doar viziuni cu mine.Cat de departe puteam sa vad in viitor?si mai erau multe altele la care stiam ca nu aveam cum sa raspund doar daca vorbeam cu cineva ca mine…O alta intrebare mi-a trecut prin cap:Mai erau si altii ca mine?Trebuiau sa fie aveam atatea intrebari de pus.Oare si ceilalti “VAMPIRI”~mi-era foarte greu sa ma gandesc la acel cuvant~erau la fel de frumosi si atragatori,erau la fel de puternici,la fel de ageri?Nu aveam de unde sa stiu acestea numai daca intalneam altii ca mine…
Nu mi-am dat seama cum a trecut timpul dar cand am iesit din starea mea de transa am observat ca era la amurg.Un moment bun pentru mine,fara lumina soarelui care sa produca curcubee de lumina de pe pielea mea si lara prea multa lumina ca cineva sa imi observe ochii care sip e mine ma speriau.
Am observat ca nu eram deloc obosita si ca nu simteam deloc nevoia sa dorm.Un gand m-a strafulgerat…Puteam sa dorm?Daca nu…cum ma odineam?Neaparat trebuia sa vobesc cu cineva ca mine!!!Dar cum sa fac acest lucru?Cum ii gaseam?Puteam oare sa ii vad in viitor?
Am incercat sa vad din nou viitorul,am incercat sa ma concentrez,sa imi dau seam ace anume cautam…Atunci am vazut…eram eu cu inca 3 persoane,3 vampiri,erau toate femei.Extraordinar de inalte cu picioare lungi,cu maini si degete lungi…Aveau un aspect infricosator si frumos in acelasi timp…
Eram undeva intr-o jungla,in America de Sud…Nu era foarte clar ,dar mi-am dat seama ca nu mai aratam la fel…aveam parul mai aranjat,alte haine…Hainele…CU CE ERAM IMBRACATA ACUM?am lasat viziunea sa dispara si m-am uitat la mine.Aveam o pereche de pantaloni negrii,o bluza albastra cam distrusa~probabil de la alergat si de la vanatoare~si o pereche de pantofi fara toc negrii.
Inca stateam cocotata intr-unul dintre copacii de langa lac pentru a nu fii vazuta daca ,cumva veneau cativa excursionisti indrazneti…ceea ce nu vedeam sa se intample.
Incetul cu incetul am inceput sa inteleg cam cum merg viziunile mele…dar pe mine ma enerva alt lucru…nu aveam haine de schimb si nici produse de machiat…Nu aveam nici macat o amarata de oglinda.Cum puteam face rost de niste haine si o oglinda?Sa ma duc la magazin?Nu aveam bani!!!Si nici nu puteam sa ma duc si sa sparg o banca…Bine puteam,dar nu vroiam asta.
Si tot gandundu-ma si enervandu-ma ca nu puteam sa mai duc o viata normala de acum in colo s-a luminat de zi,si mi-am dat seama ca facusem nimic toata noaptea inafara de a sta si a ma gandi la mine si la viata pe care o voi duce de acum incolo.La viata mea de monstru …
Pe la ora 9 dimineata ~dupa cate mi-am dat eu seama am sarit jos din copac si am inceput sa ma plimb incoace si incolo intre doi copaci…trebuia sa vorbesc cu cineva ,cu oricine,dar cu cine?Nu puteam sa ma duc as ape strada…M-am hotarat sa ma intorc la aceea cladire unde am fost inchisa sis a vad daca mai este ceva acolo.Nu stiu ce ma asteptaam sa gasesc…probabil pe cineva care sa ma astepte sis a imi explice o data ce este cu mine si cum puteam controla mai bine ceea ce mi se intampla,sau ceva care sa ma ajute…
Am inceput sa alerg inapoi spre cladire.Nu mi-a fost greu sa o gasesc.Lasasem o dara din mirosul meu acum 2 zile cand am plecat de acolo ingrozita.In mai putin de un minut am gasit-o.Am vazut geamul pe care am iesit si am gotarat sa o inconjor pentru a fi sigura ca nu este cineva prin preajma pe care as fi putut s ail ranesc.Din fericire zona era libera.Am zarit usa care era intre deschisa si am renuntat la idea de a intra pe geam si m-am indreptat spre usa…
1.Insuportabi
Durerea era Insuportabila…Ingrozitoare… Apasatoare…Dar nu era numai durerea mai era si focul acela insuportabil car se raspandea in corpul meu arzand fiecare parte din el.Incetul cu Incetul.Am incercat sa strig dupa ajutor,dar nu mi-am gasit vocea…am incercat sa ma misc,dar nu mi-am gasit corpul.
Pentru cateva secunde am crezut ca s-a sfarsit…dar ma inselasem amarnic.Era mult mai rau.Focul a izbucnit si mai tare,il simteam in fiecare celula.VROIAM SA MOR!Simteam cum intunericul imi pune stapanire pe simturi,cam ma apasa si ma atarage in ghearele lui.Am incercat cu un ultim efort sa chem pe cineva sa ma omoare.
Dupa doar cateva secunde cineva a aparut langa mine…am incercat sa ii privesc fata.Mi sa parut ca avea o expresie dezamagita.
-Ce risipa!spuse el cu o voce care-i trada dezamagirea chiar mai mult decat expresia.Miroseai grozav!In clipa urmatoare nu mai era langa mine.A PLECAT,M-A LASAT AICI SA ARD!Si ce vroia sa spuna cu:”Ce risipa!” ,dar mie mi-au atras atentia cuvintele “Miroseai grozav!”.
Ce vroia sa zica cu asta?Ce insemna asta?Suna de para as fi fost ceva de mancare.Eu, de mancare?!Ori era nebun ,ori am inebunit eu.De ce oare nu era mirat de ceea ce mi se intampla,intr-un fel parca stia,si paraca astepta ceva .CE NAIBA MI SE INTAMPLA?CE E CU MINE?Intrebarile mi se invarteau in cap,dar erau altele mai importante:CINE ERAM SI CUM AM AJUNS AICI?
Tot ce stiam era ca ma numesc Alice.Dar in timp ce reflectam asupra acestor lucruri focul a inceput sa se adune catre inima mea.Acum imi simteam mainile si picioarele libere,Puteam sa le misc daca vroiam,numai ca toata durerea s-a strans in piept si simteam ca o sa explodeze.Inima mea lupta cu focul,dar nu eram sigura ca o sa si castige...Focul era prea PUTERNIC!
2.Un Nou Inceput
Intr-un Tarziu a pierdut...Simteam asta.Auzeam asta.Inima mea s-a oprit.Dar eu auzeam,simteam si vedeam in continuare. Si inca mult mai bine.Auzeam masinile mergand pe drum,auzeam vantul zdrobindu-se de peretii cladirii unde ma aflam.Vedeam mult mai clar si mult mai departe.Si simteam.Simteam focul din gatul meu.Simteam nevoia de-al potoli.Dar cum?Trebuia sa fie apa pe undeva.Am dat sa ma ridic in picioare,dar am tasnit brusc in sus.CUM AM FACUT ASTA?CE S-A INTAMPLAT CU MINE?
Am vrut sa ies din cladire.Dar in loc sa merg pana la usa,am tasnit pana la ea.CUM NAIBA MA MISCAM ASA REPEDE?
Dar asta nu era tot.Aveam o durere de cap.Una foarte mare.Brusc,ma vedeam pe mine.Pe mine,aratand ca un fotomodel,cu ochii rosii.Dar nu asta era cel mai socant.Ma vedeam hranindu-ma.Nu cu mancare,ci cu sange.Vedeam cum ma hraneam dintr-o persoana si anume un domn de varsta mijlocie.Vedeam cum urla de durere.In clipa aceea am stiut ce eram.Un vampir.Eram un vampir.Cuvintele imi rasunau in minte.Cum e posibil asa ceva?Nu aveam cum sa fiu..un vampir.Am mai auzit multe povesti cu vampiri si stiam de ce sunt in stare.Toata lumea tremura la auzul acestui cuvant.Eram in 1906.Povestile cu vampir circulau prin toate orasele.Incercam sa imi amintesc fiecare detaliu despre acei monstrii.Incercam sa compar acestea cu mine.Le comparam?Cu mine?!Nu imi vine sa cred.Cum puteam face una ca asta?
Dar nu ma puteam concentra.Gatul imi ardea-la propriu-si capul statea sa explodeze.Ce era ceea ce vedeam?Incercam sa gasesc o denumire la ceea ce mi se intampla. Dar inca ma aflam in cladire.Inainte sa-mi dau seama ce faceam eram deja langa geam si in clipa urmatoare plonjam pe el.Ce faceam?Saream pe geam.Chiar am inebunit.Dar aterizarea a fost usoara.Am fost extraordinar de gratioasa.Parca dansam.Se parea ca aterizasem intr-o padure.Si brusc mi-am dat seama ce trebuia sa fac.Trebuia sa ma indepartez cat mai mult de oras.Trebuia sa ma feresc de oameni.
In timp ce alergam ,ametitor de repede prin padure,un miros cald si foarte dulce mi-a improspatat fata.In momentul urmator o puma a sarit in fata mea.Arsura din gat a luat-o razna.A luat in jur de 2 minute sa golesc puma de sange.Dar arsura tot nu s-a potolit aproape deloc.In momentul urmator ,am simtit alt miros.Mult mai puternic.Mult mai cald.Mult mai ispititor.Si era aproape de mine.Fara sa ma gandesc ce faceam ,am tasnit catre acel miros si am dat peste 2 oameni (barbati amandoi-unul avea varsta mijlocie,iar celalalt era mai tanar).Cand m-au vazut,au inceput sa se holbeze la mine.Din pacate pentru ei ..nu au trait mai mult de 3 minute dupa aceea.Nu stiam de ce ,nu, mai bine spus nu intelegeam de ce barbatul mai in varsta mi se parea extrem de cunoscut …
Mi-a parut extraordinar de rau pentru ei..nu mai puteam face asta.Trebuia sa incerc-macar-sa ma hranesc cu altceva.Dar cu ce?
Atunci mi-am amintit de puma aceea pe care am omorat-o si mi-am adus aminte ca mi-a satisfacut setea…nu o stinsese de tot ,dar a facut-o sa nu imi mai mai arda asa de tare gatul.ASTA ERA: Trebuia sa ma hranesc cu animale.
3.Descoperiri
Cu toate ca acesta idée nu mi se parea cea mai stralucita idée de-a mea nu aveam de ales .Nu vroiam sa fi un monstru si nu mai vroiam sa omor oameni nevinovati…De ce?Pentru ca nu cu mult timp in urma si eu am fost una dintre ei…
Cu gandul la zilele mele umane am inceput sa alerg prin padure in cautarea unei prazi.In timp ce alergam prin desisul verde mi-am dat seama ca totul era nou pentru mine…simteam absolute totul ,auzeam totul si ce era si mai uimitor vedeam fiecare frunza,fiecare particula de praf,fiecare fir de iarba pe care calcam.Curioasa m-am apropiar de un copac si mi-am pus mana pe scoarta lui tare…Teoretic ar fi trebuit sa fie dura dar era in acelasi timp si dura si catifelata .Puteam sa simt totul prin pielea mea.Atunci mi-am ridicat mana si mi-am privit curioasa pielea.
Am ramas muta de uimire…pielea mea avea o culoare alba spre albastru foarte dechis,avea textura a o mie de diamante,dar in acelasi timp parea perfect neteda .Mi-am trecut degetele peste piele si am vazut ca am dreptate:pielea mea era foarte netede si catifelata ,dar era si dura si parea de nepenetrat.
In acel moment cateva raze de soare au patruns printer copaci si au cazut pe mana mea.Pielea a inceput sa straluceasca puternic in lumina ,de parca intradevar era facuta din diamante.Acest lucru ma socat!
Daca straluceam asa de tare in lumina soarelui era clar ca nu puteam iesi asa pe strada…nu ca ar fi posibil : cu durerea din gat …dar in orice caz nu trebuia sa ma vada nimeni,dar absolut Nimeni!!Aceste aspecte m-au facut intradevar curioasa de felul cum aratam…AVEAM NEVOIE DE O OGLINDA!!!m-am gandit eu nervoasa ca eram in padure.Sau daca nu de o oglinda atunci macat de putina apa sa imi vad fata…ASTA ERA:APA!Dar cum gaseam eu apa?Atunci mi-am amintit ca puteam auzii foarte bine si am incercat sa ma concentrez ca sa aud vreun rau.
Peste cateva secunde am auzit ceva care semana cu niste labe care ies din apa si un animal care is scutura blana de apa.PERFECT!Si apa si mancare!
Am incercat sa imi dau seama din ce parte venea sunetul.Nu mi-a fost asa de greu.Sunetul se auzea de undeva de la stanga mea,deci spre vest.Fara sa ma gandesc prea mult am incercat sa ma indrept in directia corecta.Din moment ce nu simteam mirosul trebuia sa ma ghidez dupa sunet…nu mi-a fost greu.Eram surprinsa de cat de usor imi era sa ma ghidez dupa sunete si dupa miros.
Am inceput sa alerg…si asta o faceam fara efort… de parca faceam asta de cand ma stiam eu…am fost surprinsa cu cata usurinta ma feream de copaci,tufe si trunchiurile cazute chiar daca alergam extreme de repede.Acest lucru mi-a dat un sentiment de liniste si siguranta.
In mai putin de 10 secunde am ajuns langa un lac…era destul de mare si mai multe animale veneau sa se adape aici.Am ramas printre copaci,ascunsa.Atunci am simtit mirosul de sange…mi-am indreptat privirea spre partea cealalta a lacului unde un urs isi manca prada.Am incercat sa imi dau seama ce manca ursul,dar mirosul nu era prea atragator asa ca am baniut ca era vreun peste sau vreun rozator…insa ceea ce ma atragea pe mine nu era prada ursului ci chiar Ursul.Dar cum sa fac sa ajung la el fara sa ma observe?Daca alegeam sa ocolesc lacul,ursul cu siguranta mar fi auzit…deci ce alte optiuni mai aveam?
Mi-am amintit cum am escaladat…nu mai bine spus sarit pe geamul caladirii unde am fost inchisa si mi-am dat seama ca era singura mea optiune.
4.Sete potolita
Ma-am uitat lung la rau…era destul de lat…am facut niste calcule rapide si am stabilit ca avea cam 30 m latime…Nu aveam cum sa sar peste el…sau aveam?Trebuia sa pot.In acel moment un val de aer ma lovit si focul din gat a izbucnit vrand sa iasa afara.Atunci am stiut ca pentru o singura picatura din sangele acela cald si delicios as fi in stare si sa inot pana pe partea cealalta a lacului.
Am incercat sa ma gandesc cum sa exercit aceea putere necesara pentru a putea ajunge pe malul celalalt…dar in acel moment o serie de imagini mi-au navalit in cap…Ma vedeam pe mine cum imi iau avant si incep sa alerg pana la marginea lacului unde lansandu-ma cu un picior ma ridic in aer si foarte gratios sar peste lac si aterizez pe malul opus la fel de gratios…Atunci am stiut ce aveam de facut si am incercat sa pun in practica acele secvente pe care le-am vazut in capul meu. Am mers catre rau precauta,fiind atenta sa nu fiu observata.Am constatat ca nu am facut nici cel mai mic zgomot,eram incantata. Oprindu-ma la exact 5 metri de mal.Am asteptat o sutime de secunda dupa care am inceput sa alerg,iar cand am ajuns langa rau ,m-am lasat pe un picior si am sarit in sus…totul s-a petrecut foarte repede,dar eu am putut vedea in fiecare secunda ce miscari fac si cum corpul meu isi schimba pozitia pentru a putea ateriza pe varfuri pe cealalta parte a lacului. Saltul nu a durat mai mult de 3 secunde.
Inainte cu 7 secunde am fost bucuroasa ca m-am miscat fara s ascot un sunet,dar de data asta aterizarea mea a scos un sunet infundat…destul cat ursul sa auda…Si-a ridicat alarmat capul catre mine si si-a aratat dintii ascutiti,a marait amenintator si si-a intors tot corpul catre mine…acel marait m-a enervate,si nu stiam de ce…un sunet ingrozitor s-a auzit din pieptul meu…semana cu un marait…am fost putin distrasa de acel marait,dar nu si ursul,care mi-a raspuns cu un marait si mai infricosator.Atunci inca un val din mirosul lui ispititor de dulce m-a lovit si m-a inebunit…nu am mai putut rezista,nu mai vroiam sa resist,vroiam sa ma delectez cu gustul lui dulce-sarat si sa ii simt caldura coborand la mine in gat…Fara sa imi dau seama m-am napustit asupra ursului si l-am trantit la pamant .Am cautat punctual unde sangele pulsa cel mai tare si mi-am infipt dintii in gatul animalului golindu-l de sange.Sangele cald si dulce mi-a trimis un val de caldura in tot corpul.Era o senzatie foarte placuta…Chiar cand setea din gat se mai potolea am vazut ca ursul era stors de sange.Atunci l-am lasat sa cada pe pamant,amintindu-mi de fapt cu ce gand am venit la lac:SA VAD CUM ARAT!
M-am ridicat incet in picioare,si am facut un pas prudent spre lac.Spre norocul meu lacul era foarte linistit si apa era foarte limpede.In acel moment un val de panica m-a inundat…am incercat sa ma calmez tragand de mai multe ori aer in piept.Asta m-a ajutat putin,dar tot mai simteam un sentiment de nesiguranta.Am incercat sa il ignor,a functionat din moment ce intreaga mea atentie a fost atintita asupra fiinitei imaginare din lac…
5.Socul
Nu puteam sa fiu eu aceea.Nu se putea sa arat asa.Asa ca un fotomodel cu un corp nemaipomenit si cu un chip de inger.Dar mi-am dat seama ca eu sunt aceea pentru ca m-am mai vazut…in acele imagini care imi ravaseau mintea.Mi le aminteam la perfectie .Da ,eu eram.
Am stat nemiscata…prea socata ca sa fac vreo miscare…dar nu era numai socul ,mi-era teama ca daca faceam vreo miscare fiinta din fata mea o sa dispara…M-am analizat incepand cu picoarele care era foarte frumoase si mi-am mutat privirea spre fata mea…Barbia,buzele,nasul si ochii!Cand mi-am privit ochii un soc mi-a trecut prin intreg corpul :Erau Rosii!!!Erau extrem de rosii…
Am incercat sa ma calmez,indreptandu-mi atentia spre altceva,dar nu a mers…Am incercat sa imi amintesc ceva din viata mea anterioara,dar nu imi aminteam nimic inafara de intuneric,intuneric si si mai mult INTUNERIC!Ce insemna asta?Am reflectat cateva minute asupra acestui aspect,dar am renuntat…Alt gand mi-a atras atentia:Daca era asa de rapida ,aveam simturile asa de dezvoltate si fine(vedere,auz,vaz,miros, pipait) eram de asemenea si puternica?
Mi-am zis ca nu aveam ce sa pierd daca incercam.M-am uitat in jurul meu sin u am observat nimic inafara de lac si padurea care ma inconjura din 3 parti.In momentul urmator inca un val de secvente mi-au navalit in minte.Din nou ma vedeam pe mine langa copacul cu tuplina foarte groasa din dreapta mea,de data aceasta am ramas pe loc si am urmarit cum imi strangeam mana in pumn si cum dintr-o singura lovitura am daramat copacul de parca as fi rupt o creanga uscata.Trunchiul copacului a trosnit puternic inainte sa cada la pamant.Am asteptat sa vad daca s-a terminat.Da!secventele au disparut din mintea mea si au lasat loc gandurilor mele dezorientate si confuse.
Cateva secunde nu m-am putut misca din cauza socului…dar mi-am zis sa ma calmez si sa ma hotarasc ce am de facut.Incetul cu incetul am inceput sa ma calmez si sa gandesc din nou limpede.
Mi-am indreptat spatele si am facut doi pasi spre copac.Privirea mi-a cazut pe trunciul sau gros si noduros.Am fost putin inspaimantata.Si apoi mi-am amintit de pielea mea inpenetrabila si m-am linistit.
Am mai facut 2 pasi si am ajuns in dreptul copacului.Mi-am strans mana in pumn ca si in acele secvente si mi-am tras bratul putin in spate ca sa imi iau avant.Cand pumnul meu a atins scoarta copacului aceasta a scos un sunet slab urmat de un trosnet puternic si am vazut cum scoarta se crapa urmata de tot trunchiul si se rastoarna la pamant cu un fasait de crengi care se rup si sunet se frunze~cand acestea au prins curentul de aer care pe unele le-a rupt si le-a lasat sa pluteasca in aer~.Am ramas nemiscata in aceeasi pozitie pe care o aveam in momentul cand pumnul meu a lovit scoarta.Un fior puternic mi-a trecut prin intreg corpul,dare u tot nu m-am putut misca.Nu imi venea sac red cat de puternica eram.Acum eram ferm convinsa ca daca vroiam puteam sa ridic o masina sau ceva de genu…
Atunci mi-am dat seam ace era cu acele secvente care imi inundau capul inainte sa vreau sa fac ceva…Imi aratau Viitorul…Puteam vedea viitorul!!!...Aveam VIZIUNI!In clipa imediat urmatoare nu mi-a mai trecut nimic prin cap,dar dupa cateva secunde un val urias de intrebari mi-au venit in minte:Cum controlam viziunile?Erau ceva cuvinte pentru asta?Nu stiam. Puteam sa vad si pe altcineva? Pana acum am avut doar viziuni cu mine.Cat de departe puteam sa vad in viitor?si mai erau multe altele la care stiam ca nu aveam cum sa raspund doar daca vorbeam cu cineva ca mine…O alta intrebare mi-a trecut prin cap:Mai erau si altii ca mine?Trebuiau sa fie aveam atatea intrebari de pus.Oare si ceilalti “VAMPIRI”~mi-era foarte greu sa ma gandesc la acel cuvant~erau la fel de frumosi si atragatori,erau la fel de puternici,la fel de ageri?Nu aveam de unde sa stiu acestea numai daca intalneam altii ca mine…
Nu mi-am dat seama cum a trecut timpul dar cand am iesit din starea mea de transa am observat ca era la amurg.Un moment bun pentru mine,fara lumina soarelui care sa produca curcubee de lumina de pe pielea mea si lara prea multa lumina ca cineva sa imi observe ochii care sip e mine ma speriau.
Am observat ca nu eram deloc obosita si ca nu simteam deloc nevoia sa dorm.Un gand m-a strafulgerat…Puteam sa dorm?Daca nu…cum ma odineam?Neaparat trebuia sa vobesc cu cineva ca mine!!!Dar cum sa fac acest lucru?Cum ii gaseam?Puteam oare sa ii vad in viitor?
Am incercat sa vad din nou viitorul,am incercat sa ma concentrez,sa imi dau seam ace anume cautam…Atunci am vazut…eram eu cu inca 3 persoane,3 vampiri,erau toate femei.Extraordinar de inalte cu picioare lungi,cu maini si degete lungi…Aveau un aspect infricosator si frumos in acelasi timp…
Eram undeva intr-o jungla,in America de Sud…Nu era foarte clar ,dar mi-am dat seama ca nu mai aratam la fel…aveam parul mai aranjat,alte haine…Hainele…CU CE ERAM IMBRACATA ACUM?am lasat viziunea sa dispara si m-am uitat la mine.Aveam o pereche de pantaloni negrii,o bluza albastra cam distrusa~probabil de la alergat si de la vanatoare~si o pereche de pantofi fara toc negrii.
Inca stateam cocotata intr-unul dintre copacii de langa lac pentru a nu fii vazuta daca ,cumva veneau cativa excursionisti indrazneti…ceea ce nu vedeam sa se intample.
Incetul cu incetul am inceput sa inteleg cam cum merg viziunile mele…dar pe mine ma enerva alt lucru…nu aveam haine de schimb si nici produse de machiat…Nu aveam nici macat o amarata de oglinda.Cum puteam face rost de niste haine si o oglinda?Sa ma duc la magazin?Nu aveam bani!!!Si nici nu puteam sa ma duc si sa sparg o banca…Bine puteam,dar nu vroiam asta.
Si tot gandundu-ma si enervandu-ma ca nu puteam sa mai duc o viata normala de acum in colo s-a luminat de zi,si mi-am dat seama ca facusem nimic toata noaptea inafara de a sta si a ma gandi la mine si la viata pe care o voi duce de acum incolo.La viata mea de monstru …
Pe la ora 9 dimineata ~dupa cate mi-am dat eu seama am sarit jos din copac si am inceput sa ma plimb incoace si incolo intre doi copaci…trebuia sa vorbesc cu cineva ,cu oricine,dar cu cine?Nu puteam sa ma duc as ape strada…M-am hotarat sa ma intorc la aceea cladire unde am fost inchisa sis a vad daca mai este ceva acolo.Nu stiu ce ma asteptaam sa gasesc…probabil pe cineva care sa ma astepte sis a imi explice o data ce este cu mine si cum puteam controla mai bine ceea ce mi se intampla,sau ceva care sa ma ajute…
Am inceput sa alerg inapoi spre cladire.Nu mi-a fost greu sa o gasesc.Lasasem o dara din mirosul meu acum 2 zile cand am plecat de acolo ingrozita.In mai putin de un minut am gasit-o.Am vazut geamul pe care am iesit si am gotarat sa o inconjor pentru a fi sigura ca nu este cineva prin preajma pe care as fi putut s ail ranesc.Din fericire zona era libera.Am zarit usa care era intre deschisa si am renuntat la idea de a intra pe geam si m-am indreptat spre usa…
Stiu,Stiu capitolele sunt cam scurte.Ne pare rau,dar suntem la inceput deocamdata.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu